Definiția cu ID-ul 1336252:
Tezaur
MOLÉBNIC s. m. (Învechit) Titlu pe care îl purtau membrii clerului oficiant. Preaosfințitului. . . nostru molebnic, chir Sava, arhiepiscop i mitropolit Sucevii (a. 1660). URICARIUL, V, 228/26. – Pl.: molebnici. – Din slavonul молебьникъ.