MOLDOVENISM s. n. Particularitate lingvistică specifică graiului din Moldova. [Moldovenii] aveau impresia că limba din centrul Transilvaniei e plină de „moldovenisme”. PUȘCARIU, L. R. I, 217. Se impune să dau lista tuturor moldovenismelor, așa cum ne întîmpină ele în pasajele scrise de cronicarul înșuși. SCL 1 954, 343. Așa cred că trebuie explicat amestecul mare de moldovenisme și franțuzisme din cele două schițe în discuție. VARLAAM-SADOVEANU, 391. Ceea ce atrage atenția, în primul rînd, ca particularitate a lexicului din opera lui Kogălniceanu, este numărul mare de moldovenisme. CONTRIBUȚII, I, 6. [În traducerile lui C. Negruzzi] moldovenismele sînt încă în floare. S. C. ȘT. (iași), 1957, 216. – Pl.: moldovenisme. – Moldovean + suf. -ism.