MOLDOVENÉȘTE adv. Ca moldovenii, în felul moldovenilor; în graiul moldovenesc (sau cu accent moldovenesc). Cf. BUDAI-DELEANU, LEX. Mă mieram eu de ce vorbești așa de bine moldovenește. CREANGĂ, P. 129. Vorbea moldovenește cu un ușor accent franțuzesc. TEODOREANU, M. II, 94. Ar trebui să grăiesc grecește. Altfel, cum oi începe moldovenește, pun cei de acolo mîna pe mine și mă bagă-n butuc. SADOVEANU, O. X, 318, cf. VII, 165. Craiul negru povestește Basmul, pe moldovenește. ARGHEZI, S. P. 124. Știam șaua cum se pune, O puneam moldovenește Și-ncălicam haiducește. MAT. FOLK. 401, cf. 78. ◊ E x p r. A o lua sau a (o) spune (ori, rar, a i-o spune cuiva) moldovenește = a acționa sau a vorbi direct, fățiș, cu hotărîre și energie. Spuneți verde, moldovenește, ca la niște frați ce vă sîntem. CREANGĂ, A. 162, cf. ZANNE, P. VI, 208, com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. – Moldovean + suf. -ește.