Definiția cu ID-ul 1336101:

Tezaur

MOLCOTÍT adv. (Regional) Cu glas domol, potolit, blînd. Auzi, măi, Bujor, zise ei molcotit, d-apoi că n-am zis eu că nu ți-o dau. SLAVICI, N. I, 76. – Cf. m o l c.