molcăluț, ~ă a^[1] / Pl: ~i, ~e / E: cf molcuț] 1-10 (Reg; șhp) Molcuț (1-10). incompletă în original

molculuț, ~ă a vz molcăluț

molcăluț, molcăluță, molcăluți, molcăluțe, adj. (reg.) moale, molcuț.

MOLCĂLÚȚ, -Ă adj. (Regional) 1. Molcuț (1). Cf. m o a l e¹ (I 1) . Cf. COSTINESCU. Se amestecă bine și se pune să se coacă la foc. Molculuță și caldă să ia și se pune intre spete, sus, în dreptul plămînilor. N. LEON, MED. 153. Părul aspru este bun pentru brîie; părul mai molcăluț pentru flanele. PAMFILE, I. C. 9. Opărim târiț'ăle cu apa aia, mest'ecăm șî l'e lăsăm așa molcăluță. ALRT II 112, cf. CHEST. IV 61/264. 2. Molcuț (2). Cf m o a l e¹ (I 5). Toader e de felul lui molcuț (molcăluț), dar face treabă bună. Com. din fostul județ NEAMȚ, cf. CIAUȘANU, GL., A VI 4, GLOSAR REG. – Pl.: molcăluți, -e. – Și: molculuț, -ă adj. Cf. m ol c u ț.