MOLÁSTINĂ s. f. (Învechit) Mlaștină. [Poziția] este încungiurată de adînce molastine și o mulțime de grădini. AR (1829), 66¹/49. Întîmplîndu-să ca să trimită oști împrotivă-li, să să tragă în molastinile lor și să se bată până la cel mai de pe urmă om. ib. 135²/44. – Pl.: molastini și molastine. – Și: (regional) moráștină s. f. H XVII 14, REV. CRIȚ. IV, 337. – Etimologia necunoscută.