mojican sm [At: PR. DRAM. 247 / Pl: ~i / E: mojic + -an] (Rar; aug) Mojic (3).

mojicán, -că adj. Fam. Mare mojic, om de o înfățișare saŭ de o purtare foarte vulgară.

MOJICÁN s. m. (Rar) Augmentativ al lui m o j i c (2). Du-te, mojicane, de-ți caută nevastă la mahalaua Vergului. . . la mitocani. PR. DRAM. 247. - Pl.: mojicani. – Mojic + suf. -an.