MOJDRÉAN s. m. 1. Arbore cu frunze compuse din 7-9 foliole pețiolate, cu flori albe, mirositoare, din a cărui coajă se scoate o vopsea roșie și care, crestat, lasă să se scurgă o substanță zaharoasă, folosită ca purgativ; (regional) urm, frasin-de-munte (Fraxinus ornus). Zeama ce se face din sovîrf, din coajă de mojdrean. HEM 1468. Cicoarea trăiește in țările cele mai călduroase din Europa, și anume pe urm sau mojdrean. MARIAN, INS. 457. Mojdreanul. . . se întîlnește foarte rar prin țara noastră. ȘEZ. XV, 88. Sucul care să scurge de la sine sau prin tăieturi din coaja frasinului-de-munte, numit și mojdrean. BIANU, D. S. 442. Se fierb coji de mojdrean în căldare de aramă. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 152, cf. PANȚU, PL. Mai mult înaintează [în stepă] cârpinița, tot mai răzleață, mojdranul. . . apoi tufișuri de migdal-pitic. SIMIONESCU, FL. 229. Semințe de frasin (frasin mojdrean, frasin-de-baltă). NOM. MIN. I, 29, cf. H XI 26, 325, XII 225, XIV 338. Negru sovîrf; coajă de mojdrean; le fierbe. ALR II 3 414/728. Lîngă-o tufă de moșdrean, țipă un pui de ungurean (Clopotul). GOROVEI, C. 90. 2. (Regional) Paltin (Acer pseudoplatanus). Cf. H IV 104, com. din BRĂDIȘORUL DE JOS-ORAVIȚA. – Pl.: mojdreni. - Și: (regional) mojdrán, mojreán (CUV. D. BĂTR. I, 293), mojneán (ALR II 3 414/723), moșdreán, mosdreán (H XI 26), mosdrán (com. din BRĂDIȘORUL DE JOS-ORAVIȚA), mozdrán (H XVIII 138) s. m. – Etimologia necunoscută.