MOJÁR s. n. 1. (Transilv. și prin Ban.) Piuliță (pentru pisat). Un măjări, adecă piuliță . . . și un her de călcatu rufelor (a. 1 791). IORGA, S. D. VIII, 22. Măjeriu, piuliță scobită din lemn. BREBENEL, GR. P. Din mobilierul și uneltele de bucătărie. . . măjeriu, piuliță de sfărmat sarea și piperiul. PĂCALĂ, M. R. 429, cf. ALR I 709/61, 75, 270, 289, ALR II 3 978/76, 105, 157, 228, 235, 353, A II 12, III 1, IV 5. ♦ Piua șteampului. Pisară piatra in mojere cu ruzi grele de fier. AGÎRBICEANU, A. 399, VICIU, GL. ♦ (Prin Transilv.) Oală (de tablă, de fontă, de lut etc.) pentru făcut mămăligă. Cf. ALR I 695/280, 298, 707/280. ♦ (Regional) Fontă (Roșia-Beiuș). ALR SN II h 579/310. 2. Vas mic, din porțelan, sticlă etc., de formă semisferică, folosit în laboratoare și în farmacii, pentru a freca, a fărîmița sau a amesteca diferite substanțe, cu ajutorul unui pistil. Cf. DL, DM, DN, DER. 3. (Prin nordul Transilv.) Tun primitiv; piuă, (regional) treasc. Cf. CABA, SĂL. – Pl.: mojare și mojere (ALR I 709/290, A I 22, 35, 36), mojaruri (ALR I 709/61, 289, 298, 343, ALR II 3 978/53,157, 325, 334, 346, 349, A III 7). – Și: (regional) mojér (AGÎRBICEANU, A. 478), mojdér (BUDAI-DELEANU, LEX.), mojdír (id. ib.), moájer (accentuat și moajér; KLEIN, D. 146), morjér (pl. morjele; ALR I 709/138), măjar (ib. 709/45), măjér (ib. 709/87, 125, 249, ALR II 3 978/130, A II 10), mărjár (ALR I 709/363), mărjér (A II 12), mînjár (ALR II 3 978/172), mujár (ALR I 709/269, 339, 348, ALR II 3 978/353), mujér (ALR I 709/40, 136, A II 9) s. n. – Din magh. mozsár. – Pentru variantele cu -r- cf. germ. M ö r s.e r.