MOIȚĂ s. f. (Regional) I. (Iht.) 1. Grindel (Cobitis barbatula). Cf. BĂCESCU, P. 123, 186, ALR I 1 746/12, ALR II 6 239/836. 2. Molan¹ (2) (Nemachilus barbatulus). Cf. ANTIPA, P. 84, H IX 6, 42, XVIII 25. II. (Bot.) Specie de ciupercă comestibilă, de culoare galbenă, verzuie sau cafenie. Cf. MAT. DIALEC. I, 262, CHEST. VIII 81/5, 33. – Pl.: moițe și moiți. – Și: móiț (ALR II 6 239/2) s. m., móisă (BĂCESCU, P. 186, ALR I 1 746/12, ALR II 6 239/836) s. f. – Etimologia necunoscută. Cf. m o a l e¹.