MOINOS, -OASĂ adj. 1. (Despre timp) Umed și relativ călduros (în timpul iernii); (rar) moinat, moinatec. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU. Vreme moinoasă. PAMFILE, A. R. 187. Vor să afle dacă iarna va fi moinoasă sau geroasă. id. S. T. 71. Ziua aceea. . . îngropa deodată iarna cea neagră, moinoasă și plină de boleșnițe. SANDU-ALDEA, A. M. 149. Au cîte un ogar, mult doi, cu care fac vînătoare de iepuri, îmblînd mai ales iarna în timpuri moinoase. H III 69. Vremi moinoasă. ALR I 1 228/552. 2. (Regional; despre terenuri) îmbibat de apă, apos, apătos, mocirlos (Cetea-Aiud). CHEST. II 73/301. 3. (Regional; despre apă) Cu gust sălciu (Ighișul Vechi-Agnita). ALR I 798/160. – Pl.: moinoși, -oase. – Moină¹ + suf. -os.