moimă² sf [At: VAIDA / Pl: ~me / E: nct] (Reg) Umflătură dureroasă, mai ales la gât sau la subsuori Si: (reg) bolfă, boșoalcă, uimă Vz maimucă.

móĭmă, moĭmîță, V. maĭmuță.

MOIMÎȚĂ s.f. (Mold.) Maimuță. Picioare are patru, însă cele denainte a braț cu a moimiței își samână. CI, 172; cf. CANTEMIR, HR. Etimologie: moimă + suf. -iță; probabil prin contaminare cu mîță. Vezi și moimă. Cf. m ă i m u c ă, m o i m ă.

MOIMÎȚĂ s. f. v. momiță.