MOHORÎCIUNE s. f. 1. (Învechit) Culoare roșie închisă (ca a mohorului¹ 1 b) sau aprinsă; nuanță neagră, întunecată. De vor fi păcatele voastre ca mohorăciuna, ca zăpada le voi albi, iar de vor fi ca rușala, ca lîna le voi albi. ANTIM, P. 151, cf. PONTBRIANT, D. 2. (În dicționarele din trecut) Scarlatină. Cf. LB, POLIZU, BARCIANU, ALEXI, W. – Și: (învechit) mohorăciúnă s. f. – Mohorî + suf, -iciune.