2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mohnăit, ~ă a [At: ALR I, 1620/378 / Pl: ~iți, ~e / E: mohnăi] 1-2 smf, a (Reg) (Persoană) care mohnăiește Si: fonfăit, fonf.

mohnăi vi [At: DLR / Pzi: ~esc, mohnăi / E: fo cf cohnăi] (Reg) A vorbi pe nas Si: a fonfăi.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOHNĂÍT adj., s. v. fârnâit, fonf, fonfăit, fornăit.

mohnăit adj., s. v. FÎRNÎIT. FONF. FONFĂIT. FORNĂIT.

MOHNĂÍ vb. v. fârnâi, fonfăi, fornăi.

mohnăi vb. v. FÎRNÎI. FONFĂI. FORNĂI.

Intrare: mohnăit
mohnăit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mohnăit
  • mohnăitul
  • mohnăitu‑
  • mohnăi
  • mohnăita
plural
  • mohnăiți
  • mohnăiții
  • mohnăite
  • mohnăitele
genitiv-dativ singular
  • mohnăit
  • mohnăitului
  • mohnăite
  • mohnăitei
plural
  • mohnăiți
  • mohnăiților
  • mohnăite
  • mohnăitelor
vocativ singular
plural
Intrare: mohnăi
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mohnăi
  • mohnăire
  • mohnăit
  • mohnăitu‑
  • mohnăind
  • mohnăindu‑
singular plural
  • mohnăie
  • mohnăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mohnăi
(să)
  • mohnăi
  • mohnăiam
  • mohnăii
  • mohnăisem
a II-a (tu)
  • mohnăi
(să)
  • mohnăi
  • mohnăiai
  • mohnăiși
  • mohnăiseși
a III-a (el, ea)
  • mohnăie
(să)
  • mohnăie
  • mohnăia
  • mohnăi
  • mohnăise
plural I (noi)
  • mohnăim
(să)
  • mohnăim
  • mohnăiam
  • mohnăirăm
  • mohnăiserăm
  • mohnăisem
a II-a (voi)
  • mohnăiți
(să)
  • mohnăiți
  • mohnăiați
  • mohnăirăți
  • mohnăiserăți
  • mohnăiseți
a III-a (ei, ele)
  • mohnăie
(să)
  • mohnăie
  • mohnăiau
  • mohnăi
  • mohnăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)