MOGORÓGEA s. m. (Regional) Om care abia vorbește, care nu pronunță bine, pe care nu-l poți înțelege; (regional) mogorogilă. Cf. ȘEZ. III 71, com. din STRAJA-RĂDĂUȚI, MAT. DIALECT, I, 81. ♦ Epitet dat unui om tăcut, dar care nutrește în mod ascuns sentimente de ură, de răzbunare etc. Cf. I. CR. V, 375. - Și: mogoróge (MAT. DIALECT, I, 81), s. m., mogoroágea (I. CR. V, 375) s. m. – De la mogorogi.