MODULARE s. f. Acțiunea de a (se) m o d u l a. 1. Modulație (1). Popescu îi cunoștea acuma toate mișcările, toate privirile, toate modulările vocii. AGÎRBICEANU, A. 350. Comandă răsunător . . . cu modulare de călăreț. BRĂESCU, A. 151. ♦ (Rar) Armonizare a culorilor, a nuanțelor. Clarobscurul lui Leonardo operase ca un dizolvant al calităților celor mai caracteristice ale picturii florentine: desenul și modularea. OȚETEA, R. 286. 2. (Fiz.),Operație de modificare a anumitor elemente caracteristice ale unei oscilații, pentru a transmite astfel semnale purtătoare de informații. Cf. LTR². – Pl.: modulări. – V. modula.