MODERNIZATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Care modernizează (1), care are tendința de a moderniza. V. i n o v a t o r. Sînt, în fine, toți moderni și modernizatori. CARAGIALE, O. VII, 231. Fapte izolate pe care le-au covîrșit alte tendențe posterioare, mai puțin clasice, mai modernizatoare. ODOBESCU, S. I, 245. – Pl.: modernizatori, -oare. – Și: modernizator, -oáre adj. – Moderniza + suf. -tor.