MOCĂNAȘ s. m. 1. Diminutiv (hipocoristic) al lui mocan¹ (1). Alelei l Mocănaș dragă, De mine dorul se leagă. . . Dă-mi pe roibul drăguleț, Că să cerc de-i șoimuleț. ALECSANDRI, P. P. 87. Mocanașul s-a înduplicat, Murgu din mînă și-a dat. ȘEZ. V, 93. Cine-i biciuia ? D-un mic mocănaș Cu glugă-ntre spete. MAT. FOLK. 4, cf. 154. 2. (La pJ. art.; prin sudul Mold.; de obicei construit cu verbele „a umbla” și „a merge”) Pantomimă populară jucată de Crăciun de persoane îmbrăcate mocănește. Com. IORDAN. 3. (Art.; regional) Numele unui dans popular. Cf. DER, H XII 8, 44. 4. (Iht.; regional) Guvid (Gobius) (Frăsinet-Oltenița). BĂCESCU, P. 112. – Pl.: mocănași. – Mocan¹ + suf. -aș.