MOCNIȚĂ adv. (Regional, în e x p r.) A tăcea mocniță = a nu scoate nici un cuvînt, a nu sufla o vorbă, a tăcea ca peștele, a tăcea mîlc, chitic (Vlăsinești-Botoșani). Cf. FURTUNĂ, C. 55. Suie-te colo, în pod, și vîră-te în polobocul cela cu buci ! Haide iute, să nu te zărească ! Și să taci – mocniță ! id. ib. - Accentul necunoscut. – Etimologia necunoscută. Cf. m o c n i.