mocnit, -ă adj., adv. I adj. 1 (despre foc) înăbușit, înfundat², potolit². În vatră a rămas un foc mocnit. 2 (mai ales despre căldură) înăbușitor, sufocant, <înv. și pop.> nădușitor, <pop.> năbușitor, zăpușit, <fig.> sugrumător. Afară este o căldură mocnită. 3 (în opoz. cu „senin”; reg.; despre cer) v. Acoperit Cenușiu. Împâclit. Închis. Înnegurat. Înnorat. Întunecat. Întunecos. Mohorât. Neguros. Noros. Opac². Pâclos. Plumbuit². Plumburiu. Urât². 4 (în opoz. cu „frumos”; reg.; despre vreme) v. Închis. Înrăutățit. Mohorât. Stricat. Urât². 5 (reg.; despre materii organice, alimente, preparate etc.) v. Acrit. Acru. Alterat. Clocit². Descompus. Fermentat. Înăcrit. Învechit. Stătut². Stricat. Vechi². 6 (reg.; despre apă) v. Clocit². Răsuflat. Stătut². II adj. fig. 1 (despre oameni sau despre firea lor) insociabil, morocănos, mut, necomunicativ, neprietenos, nesociabil, posac, posomorât, taciturn, tăcut, urâcios, ursuz, <fig.> iernatic, închis, încuiat², sumbru, tenebros, <fig.; reg.> sihastru. Este o persoană mocnită, care preferă singurătatea. Nu este simpatizat din cauza firii sale mocnite. 2 (mai ales despre sentimente ale oamenilor) ascuns², reținut, tăinuit, <fig.> surd. Fierbe în el o ură mocnită. 3 (rar; despre oameni, colectivități etc.) v. Inactiv. Pasiv. III adv. (modal) 1 înăbușit, înfundat². Focul arde mocnit în sobă. 2 fig. înăbușit, înfundat², slab, stins², surd. Fata a început să plângă mocnit.