Definiția cu ID-ul 1334451:
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MOCLEÁC s. m., s. n. 1. S. m. (Prin Bucov.) Om tăcut, ursuz, morocănos (com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI) sau prostănac (LEXIC REG. 105). V. mocan1 (2). 2. S. n. (Regional) Lampă cu lumină foarte slabă. Com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. Mocleac di opaiț. ib. – Pl.: (1) mocleci, (2) mocleacuri. - Etimologia necunoscută.