2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

moci2 vt [At: COMAN, GL. / Pzi: ~cesc / E: bg моча „a uda, a muia”] (Reg) 1 A spăla superficial. 2 A spăla cu apă murdară.

moci1 i [At: ALR II, 5525/235 / V: moaci i / E: fo] (Trs; rep) Strigăt cu care se cheamă calul sau măgarul.

MOCÍ, mocesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A schilodi, a zdrobi. De urechi m-au asurzii, De mîni m-au mocit. TEODORESCU, P. P. 381.

MOCÍ, mocesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A schilodi, a zdrobi. – Comp. bg. măča.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MOCÍT, -Ă, mociți, -te, adj. v. MOCI. – [DLRM]

Intrare: mocit
mocit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mocit
  • mocitul
  • mocitu‑
  • moci
  • mocita
plural
  • mociți
  • mociții
  • mocite
  • mocitele
genitiv-dativ singular
  • mocit
  • mocitului
  • mocite
  • mocitei
plural
  • mociți
  • mociților
  • mocite
  • mocitelor
vocativ singular
plural
Intrare: moci
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moci
  • mocire
  • mocit
  • mocitu‑
  • mocind
  • mocindu‑
singular plural
  • mocește
  • mociți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mocesc
(să)
  • mocesc
  • moceam
  • mocii
  • mocisem
a II-a (tu)
  • mocești
(să)
  • mocești
  • moceai
  • mociși
  • mociseși
a III-a (el, ea)
  • mocește
(să)
  • mocească
  • mocea
  • moci
  • mocise
plural I (noi)
  • mocim
(să)
  • mocim
  • moceam
  • mocirăm
  • mociserăm
  • mocisem
a II-a (voi)
  • mociți
(să)
  • mociți
  • moceați
  • mocirăți
  • mociserăți
  • mociseți
a III-a (ei, ele)
  • mocesc
(să)
  • mocească
  • moceau
  • moci
  • mociseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)