MOCICOȘ, -Ă adj. (Transilv.) Murdar (1). Cf. CABA, SĂL. Pe sac. . . am pus un ŝer greu ori um [=un] bolovan (să nu ŝie moĉcoș) ca t'asc. ALRT II 100. Spală-te pe mîini, nu veni mucicoș la masă. CV 1950, nr. 4, 33. I mocicoș, i hîd. ALR I 639/223. I buburos, i murdar, mocicoș. ib. 639/578. Haină neagră, mocicoșă. ALR II 3 263/157. Ești mocicoș pe cap. ib. 3 391/574. I-s mocicoși copiii. MAT. DIALECT. i, 80. Ești mocicoș pe mînuri. ib. 182. Dă-mi cămașa să ți-o spăl că-i mocicoșă. ib. 182. – Pronunțat: moci-coș. - Pl.: mocicoși, -e. – Și: móscoș, -ă (ALR I 640/573), múcicoș, -ă, măcicoș, -ă (ib. 639/98) adj.- Din magh. mocskos.