7 definiții pentru moceriță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
moceriță sf [At: BIBLIA (1688), 432/49 / V: (înv) ~cior~, (reg) ~ciorâță / Pl: ~țe, ~ți / E: cf bg мочур] (Îrg) Mocirlă (1).
mociorâță sf vz moceriță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mocioriță sf vz moceriță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mocĭoríță f., pl. e (bg. móčor, mocirlă, d. mókŭr, vsl. mokrŭ, umed, de unde și mocirlă). Vechĭ. Mlaștină.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MOCERIȚĂ s. v. mâl, mocirlă, nămol, noroi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
moceriță s. v. MÎL. MOCIRLĂ. NĂMOL. NOROI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MOCÉRIȚĂ s. f. (Învechit și regional) Mocirlă (1). Întinde mîna ta. . . pre iazurile lor și pre mociorițile lor. BIBLIA (1688), 432/49. Întinde cu mîna ta toiagul pre rîuri și pre iazuri și pre mocerițe. ib. 441/26, cf. PASCU, S. 266, CADE. - Pl.: mocerițe și moceriți. – Și: (învechit) mocioríță, (regional) mociorîță (CHEST. IV 63/178 c) s. f. – Cf. bg. мочур.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||