MOCAN, mocani, s. m. Persoană (în special din regiunile de munte ale Transilvaniei) care posedă turme de sau se ocupă de îngrijirea oilor; cioban, păcurar. Într-un amurg, se auzi în stepă clinchetul tălăngilor, strigătul mocanilor care coborau cu oile la iernat în stufăraie. DUNĂREANU, N. 76. Stăpînu-său vînduse turma unui mocan din Ialomița. VLAHUȚĂ, O. A. II 291. Și mocani bogați de vite, Cu chimirele ticsite. ALECSANDRI, P. P. 257. ♦ (Învechit) Nume dat oricărui romîn din Transilvania, indiferent de ocupație. S-a tras cu bucatele încoace, ca și moș Dediu din Vînători și alți mocani, din pricina păpistășiei. CREANGĂ, A. 19.