moașă, -e. s.f. – 1. Femeie bătrână. 2. Bunică. 3. Cea care asistă femeile din sat la naștere: „Mărita-m-oi, mărita, / Pân-a trăi moșica” (Bârlea 1924 II: 194); „Frunză verde de pe coastă / Să trăiască moașa noastră” (Antologie 1980: 147). „A treia zi de Paști sau a doua zi de Crăciun, moașa își adună toate nepoatele și le ospăta” (Antologie 1980). – Cuvânt autohton, cf. alb. moshë „vârstă”; Cuvânt rom. preluat în srb. și slovenă (moša).