moarte s.f. I 1 decedare, deces, dispariție, expiere, pieire, prăpădire, răposare, sfârșit¹, stingere, sucombare, <livr.> exitus, extincție, <rar> răposat¹, <înv. și pop. > săvârșire, sfârșenie, <pop.> pierzanie, pierzare, <înv. și reg.> cataroi², <reg.> devlă, petrec, pieiște, pocaină, topenie, <înv.>concenire, istov, lipsire, mortăciune, petrecanie, petrecere, pierdere, piericiune, prăpăditură, prestavlenie, pristăvire, răsuflarea sufletului (v. răsuflare), săvârșenie, săvârșit¹, scădere, sconcenie, slobozitul vieții (v. slobozit¹), <eufem.> plecare, <fig.> adormire, apunere, apus¹, deznodământ final, deznodământ tragic, <fig.; rar> nimicire, pahar mortal, <fig.; înv. și pop.> paharul morții (v. pahar), strămutare, <fig.; înv.> deznodământ fatal, expirare, expirație, <fig.; iron. sau peior.> crăpare, <arg.> mierleală, mierlire. Moartea poetului a provocat durere. 2 (în concepțiile relig.) <înv.> neviață, <fig.> liniște de veci, liniște eternă, liniște veșnică, odihnă de veci, odihnă veșnică, odihnire, pace, repaus, repaus etern, somnul cel veșnic (v. somn²), somnul de veci (v. somn²), somnul mormântului (v. somn²), somnul morții (v. somn²), somnul veșnic (v. somn²), somnul veșniciei (v. somn²), <fig.; rar> mormânt, pacificare, <fig.; înv. și pop.> noapte, repauzare, <fig.; înv.> somn etern (v. somn²). Moartea este fără sfârșit. 3 (med., med. vet.) moarte aparentă = letargie, somn letargic (v. somn²), stare letargică, <înv.> letarg. În timpul morții aparente pacientul este inconștient, imobil și poate răspunde doar la stimuli exteriori puternici; moarte cerebrală = comă depășită. Moartea cerebrală este caracterizată prin abolirea funcțiilor vitale; moarte subită = <înv.> moarte momentană. Moartea subită este moartea prin sincopă; (înv.) moarte momentană v. Moarte subită. 4 (jur.; adesea determ. prin „de om”) asasinat¹, crimă, homicid, omor, omorâre, omucidere, ucidere, <rar> nelegiuire, <înv.> deșugubină, omucid, ucigărie, ucigătură, ucisătură, <înv.; astăzi poetic> sânge, <arg.> merinoi, mortăciune. A fost condamnat pe viață pentru moarte de om. 5 (jur.) condamnare la moarte, executare, execuție, execuție capitală, pedeapsă capitală, <înv.> certarea morții (v. certare), pedeapsa morții (v. pedeapsă), pierderea capului (v. pierdere). Criminalul a scăpat de moarte în urma unei grațieri. 6 (art. Moartea; în credințe și superstiții; nm. pr.) <pop.; eufem.> Samodiva (v. samodivă), <fam.; glum.; eufem.> Moțata (v. moțat), <reg.; eufem.> Despletita (v. despletit), Sfânta (v. sfânt). Moartea l-a luat prea repede dintre noi. 7 (înv. și reg.) v. Letalitate. Mortalitate. 8 (jur.; înv.) moarte vajnică v. Omor cu premeditare. 9 (poetic) v. Carnaj. Masacru. Măcel. Omor. 10 fig. <fig.> dispariție. Prietenia dintre ei nu este supusă morții. Neînțelegerile dintre cei doi acționari au dus la moartea companiei. II 1 (art.; med. vet.; pop.) moartea-găinilor v. Cobe. 2 (med.; înv. și reg.; adesea urmat de determ. care indică specificul originea etc.) v. Epidemie. Molimă. 3 (art.; anat.; reg.) moartea-cailor = moartea-calului v. Tâmplă¹. 4 (art.; bot.; reg.) moartea-porcilor v. Lăsnicior. Zârnă (Solanum nigrum); moartea-stelnițelor v. Păducherniță (Lepidium ruderale).