MOAR s. n. Țesătură de mătase sau de bumbac mercerizat, care face ape; (grecism învechit) moarea. Poartă anteriu de brocard cu flori de aur și o giubea de moar bătrînesc alb. CAMIL PETRESCU, O. I, 221, CÍ. II, 111. ◊ F i g. Pe sub poduri, Sena toată Este moarul tristei seri. MACEDONSKI, O. I, 199. - Pi.: moaruri. – Din fr. moire.