moangă¹ sf [At: COMAN, GL. / Pl: ? / E: nct] (Reg) Viață.

moangă² sf [At: ALR II, 4340/872 / Pl: ? / E: nct] (Reg; la jocul „de-a pietricelele”; îe) A da ~ga A arunca fiecare piatră în sus și a o prinde pe dosul palmei.

mong, moangă a [At: CIAUȘANU, GL. / Pl: ? / E: ns. cf moacă] (Olt) 1 Mocăit (1). 2 Prostănac.

Moangă v. Mongu 1.

MOÁNGĂ¹ s. f. (Regional) Viață, trai, zile (Talpa Ogrăzile-Roșiori de Vede). COMAN, GL. Așa îti mănînci moanga cu el ! id. ib. – Pl.:? - Etimologia necunoscută.

MOÁNGĂ² s. f. (Regional, în e x p r.) A da moanga = (la jocul de-a pietricelele) a arunca fiecare piatră în sus și a o prinde pe dosul palmei (Măcesu de Jos-Băilesti). ALR II 4 340/872. - Pl.:? – Etimologia necunoscută.

MONG, MOÁNGĂ adj. (Prin Olt.) Mocăit (1): prostănac. Cf. CIAUȘANU, GL., LEXIC REG. 27. – Pl.: ? – Etimologia necunoscută. Cf. m o a c ă.