moșocoarnă sf [At: VAIDA / V: moșc~, ~ane, mușcorn sm, mușucorn sn / Pl: ~ne / E: nct] (Trs) Plăcintă făcută din aluat dospit sau nedospit, umplută cu brânză, cu varză, cu prune etc.

moșcoane sfp vz moșocoarnă

moșcoarnă sf vz moșocoarnă

mușcorn sm vz moșocoarnă

mușucorn sn vz moșocoarnă

moșocoárnă, moșocoarne, s.f., pl. (reg.; gastr.) Coci, cu brânză și cârnați, preparați în cuptor. ■ „Coptături cu brânză și ou. Când se scot din cuptor, se rup în demnicături mari și se pune groștior mult desupra” (Memoria, 2003: 618). – Et. nec. (MDA).

moșocoarnă, moșocoarne, s.f., pl. – (reg.; gastr.) „Coptături cu brânză și ou. Când se scot din cuptor se rup în demnicături mari și se pune groștior mult desupra. Se lasă să se răcească” (Memoria, 2003: 618). – Et. nec. (MDA).

MOȘOCOÁRNĂ s. f. (Transilv.) Plăcintă (făcută din aluat dospit sau nedospit), umplută cu brînză sau cu varză, cu prune etc. Cf. VAIDA, VICIU, GL., PAȘCA, GL. A făcut un cuptor plin de pită și moșocoarne. Com. din HERECLEAN-ZALĂU, cf. ALR I 777/298, ALR II/279, ib. 4 030/316, LEXIC REG. 17, 66, 71. – Pl.: moșocoarne. – Și: moșocoáne (LEXIC REG. 17) s. f. pl., moșcoárnă (PAȘCA, GL.) s. f., mușucórn (GHEȚIE, R. M.) s. n., mușcórn (LM, PONTBRIANT, D.) s. m. – Etimologia necunoscută.