moșoaică sf [At: PAMFILE, VĂZD. 132 / Pl: ~ice / E: cf moșoncă] (Reg) Oală de lut având capacitatea de circa o jumătate de oca Si: (reg) moșoncă (1).

MOȘOAICĂ, moșoaice, s. f. (Reg.) Oală de lut. – Din moș + suf. -oaică.

moșoáĭcă f., pl. e (d. moțĭ, adică „oală care se dă de pomană la moșĭ”. Cp. și cu rus. mošónka, dim. din mošná, pungă). Mold. sud. R. S. Ulcică de vre-o jumătate de litru: Țiganca ceru o moșoaĭcă cu apă (VR. 1916, 1-3, 163).

MOȘOAICA, moșoaice, s. f. (Regional) Oală de lut de mărime mijlocie în care se pregătește mîncare. Încep să vină fete și băieți mici... cu cîte o oală sau moșoaică. PAMFILE, VĂZD. 132. – Pronunțat: -șoai-.

moșoaică, moșoaice, s.f. (reg.) ulcică (de 1/2 l).

MOȘOÁICĂ s. f. (Regional) Oală de lut (avînd capacitatea de circa o jumătate de oca); (regional) moșoncă (1). Încep să vină fete și băieți mici cu cîte un căpețel de lumînare și cu cîte o oală sau moșoaică. PAMFILE, VĂZD. 132, cf. id. S. V. 11, id. I. C. 391, id. J. I, 5, H I 350, III 269, XII 141, I. CR. II, 22. Cu moșoaica goală-n foc. ANT. LIT. POP. I, 18. Mai scoate o moșoaică cu rachiu ! CV 1952, nr. 2, 38. – Pl.: moșoaice. – Cf. m o ș o n c ă.