MLĂJET s. n. 1. (Învechit, rar) Loc acoperit cu puieți de salcie. Cf. D. BOGDAN, GL. 2. (Regional) Îngrămădire de lemne, bușteni, crengi, vreascuri, aduse de apă și oprite la cotitura unui rîu, formînd astfel un stăvilar (Comana de Jos-Rupea). CHEST. IV 59/177 a. – Mlajă + suf. -et.