mlădiță sf [At: PSALT. HUR. 7179 / V: (înv) îmlă~ (reg) măd~, măld~, mblă~, mlăhiță, mied~ / Pl: ~țe, (rar) ~ți / E: bg младица, srb mladica] 1 Ramură tânără, subțire și flexibilă a unei plante lemnoase Si: lăstar, mladă (1), (reg) mlodoacă, odraslă, vlăstar, (nob) mlăstară. 2 (Îlv) A da ~ A da ramuri Si: a lăstări. 3 (Reg) Portaltoi. 4 (Reg) Altoi. 5 (Îs) ~ța viei sau ~ de vie Mugur al viței de vie Si: (reg) căpușă. 6 (Îas) Butaș. 7 (Nob) Ramificație a rădăcinii. 8 (Fig) Descendent.