MLĂDIITOR, -OARE, mlădiitori, -oare, adj. (Învechit) Mlădios (2). (Atestat în forma mlădietor) Acele tonuri neimitate, Glasul acela mlădietor, Ce c-o-ntorsură lină, ușoară, Treptat se urcă și se coboară. ALEXANDRESCU, P. 74. Pronunțat: -di-i-. – Variantă: înmlădiitor, -oare, mlădietor, -oare adj.