MLĂDIÉRE s. f. Acțiunea de a (s e) m l ă d i a. 1. Mișcare, înclinare mlădioasă, suplă. Cf. m l ă d i a (1). Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., BARCIANU, V., COSTINESCU, LM. Ea purta o rochie de fular alb. . . Cînd trecea pe lîngă dînsul, stofa îl atingea peste genunchi, cu mlădieri parfumate. D. ZAMFIRESCU, V. Ț. 84. Vreo trei dintre liceiștii împelițați ne-am cățărat cu mlădieri de jaguari în pomul oprit. CIAUȘANU, R. SCUT. 14. C-o mlădiere, atingîndu-l abia, se strecură prin locul îngust spre mama sa. SADOVEANU, O. IX, 129. Mi-e dor de o creangă înverzită . . . Adie vînt cald și fiecare mlădiere deșteaptă în mine amintirea țării mele. V. ROM. mai 1954, 156. 2. Însușirea de a fi flexibil, elastic, mlădios; flexibilitate, elasticitate. Cf. mlădia (2). [Fînul] de va rămíne neadunat măcar cîteva ceasuri după ce se află uscat, atunce arșița soarelui îl face de-și pierde mirosul, bunătatea și mlădierea lui. i. IONESCU, C. 110/11. Dar cînd începu zeița, juca așa de frumos, încît nu atingea de pămînt; iar celelalte femei se minunau de ușurința și mlădierea ei. FUNDESCU, L. P. I, 123. ♦ F i g. Ușurința de a se adapta împrejurărilor; maleabilitate (2). De ai ajuns prezident, ai ajuns prin mlădierea curtizanului. NEGRUZZI, S. VI, 71. ♦ F i g. Bogăție, varietate a mijloacelor expresive (ale unei limbi, ale unui stil). Se puse a ne arăta mlădierea limbei prin traduceri din Lamartine și Byron. NEGRUZZI, S. I, 339. În decursul secolului al XlX-lea, clasele superioare. . . nu mai erau simțitoare. . . la frumusețile și la mlădierea acestei limbi. MACEDONSKI, O. IV, 114. 3. Modulație, inflexiune (a vocii). Cf. m l ă d i a (3). De ce doamna mea? o întrerupse Andrei, cu mlădierea de glas cea mai sentimentală din lume. HOGAȘ, H. 99. Glasul lui avea mlădieri de durere și mînie. SADOVEANU, O. I, 142. Oglinda-l răsfrîngea jucînd La teatru și la el acas'. El repeta cîte-un cuvînt Cu zeci de mlădieri în glas. V. ROM. ianuarie 1954, 215. Fratele domnului general Stratulat avea o voce deosebit de plăcută; r-urile le păstra elegant în fundul gîtlejului, ca toți cei deprinși mai mult cu mlădierile limbii franceze decît cu limba românească. GALAN, Z. R. 170. 4. F i g. Cizelare, șlefuire. Cf. m l ă d i a (5). Creșterea numărului de gazete și de cărți tipărite a avut un rol pozitiv în mlădierea stilistică a limbii noastre. CONTRIBUȚII, II, 104. – Pronunțat: -di-e-. – Pl.: mlădieri. - Și: (învechit, rar) mlădiáre s. f. COSTINESCU, LM. – V. mlădia.