MLĂCOS¹, -OÁSĂ adj. (Învechit și regional; despre terenuri) Mlăștinos, mocirlos. Nemții au avut un tun mare, dar s-au noroit într-un loc mlăcos, și nu l-au putut trage să dea cu el. DIONISIE, C. 181. – Pl.: mlăcoși, -oase. – Și: (regional) mîclós, -oásă adj. CHEST. IV 61/176 c. – Mlacă + suf. -os.