MLÉCE s. f. 1. (Regional) Plantă otrăvitoare de pădure, cu flori galbene, nedefinită mai de aproape (Pecinișca-Băile Herculane). Cf. ALR II 6 251/2. Mléśe o cul'eẑ in pădure; are flǫre galbină. ALRT ii 1. 2. (Prin Bucov.) Plantă nedefinită mai de aproape, care se menține verde tot timpul anului. Mlece e o plantă ce crește prin anumite locuri în păduri. . . Ea și iarna stă verde. O mănîncă urșii cu plăcere, de-și țin zilele pînă primăvara. ȘEZ. XV, 87. - Pl.: ? – Din scr. mleč „numele mai multor plante cu suc alb”. Pentru sensul 2, cf. pol. m l e c z „susai”.