MIȚUVÁRĂ s. f. (Regional) 1. Brîndușă de toamnă (Colchicum autumnale). Rădăcina mițoverei se numește p-aicea caraboi. H IX 436 cf. 405. Ghicitori sau mițuveri (se colorează ouă). ALR I 1 941/770. 2. (La pl., în forma mițuvele) Brîndușă de primăvară (Crocus heuffelianus). PANȚU. Pl.: mițuveri. – Și: mițováră s. f. mițuvele s. f. pl. – Etimologia necunoscută.