MIȘUI, mișuiesc, vb. IV. Intranz. 1. A mișuna. (Fig.) În capul lin aprins și fără odihnă mișuiesc noroade de gînduri răzvrătite. VLAHUȚĂ, N. 180. 2. (Rar) A copleși, a invada, a năpădi. (Fig.) Privirile-i alunecau pe poteca de argint trasă de soare, peste velința mării mișuită de colori. DELAVRANCEA, V. V. 166.