MIȘLÍNG subst. (Regional) Plante furajere semănate în amestec (v. c o ș o l i n ă); porumb semănat des și cosit încă verde pentru a fi folosit ca nutreț (v. c i o l o m a d). În pămîntul gunoiet. . . se seamănă în anul dinții mișling, adică o amestecătură de măzărichie cu ovăz. IONESCU, D. 523, cf. S. C. SȚ. (IAȘI) 1 958, 175, ALR II 5194/386. Mujlic de dat la boi. ALR SN I h 120, cf. LEXIC REG. 66. – Și: mișlin (ALR II 5 250/53), mișlinc (A I 13), mijlínc (ib.), mijlíng (ib. 12, 20), míșlig (S. C. ȘT. IAȘI 1958, 175), mizlíng (ALR SN I h 120), mujlic, mujlínc (com. din TĂRCĂIȚA-BEIUȘ), mujlíng (A I 21, 35), mulíng (ib. 20), mușlíng (ib. 13, 26) subst. – Din germ. Mischling „corcitură”.