MIȘELÉSC, -EÁSCĂ adj. 1. (Învechit, rar) Sărac, mizer. Mișelescul său trai. DDRF. 2. (Despre faptele, manifestările oamenilor) De mișel (I 6), ticălos, netrebnic, nemernic, mîrșav, (livresc) mișelníc (3). Pricep de unde vine această mișelească faptă. NEGRUZZI, S. III, 140, cf. 480. Îl înfrunta pentru fapta cea mișelească ce era să săvîrșească. ISPIRESCU, L. 77. ◊ (Prin lărgirea sensului) A pierit ucis de buzdugan mișelesc, pentru că s-a ridicat pentru drepturile și ocinile noastre strămoșești. SADOVEANU, O. V, 564. Că lupta E voinicească, Iar spata E mișelească. TEODORESCU, P. P. 628. – Pl.: mișelești. – Mișel + suf. -esc.