MIȘCOTI vb. IV 1. I n t r a n z. și r e f l. (Popular) A se mișca de colo pînă colo; a se foi. Descopăr în sfîrșit, în grămada de bolovani, o pată neagră ce mișcotea. SĂM. I, 215. Nici nu luase seama la viermușul ce mișcodea la buturuga lui. CONV. LIT. XLIII, 1 149, Cf. L. COSTIN, GR. BĂN. 138, L. ROM. 1959, nr. 3, 66, ib. 1960, nr. 2, ♦ R e f l. (Prin Transilv.; în forma mîscoti) A se urni (din loc). CV 1950, nr. 4, 41. 2. R e f l. (Prin Transilv.; în forma mîscoti) A se forța, CABA, SĂL. 90. - Prez. ind.:mișcodesc. – Și: mișcodí, mîscoti vb. IV. - De la mișca.