MIȘCORÍCI s. m. pl. (Mold.) Viermi (intestinali). [Strigoii] ieșeau noaptea între oameni, parcă aveau mișcorici. PAMFILE, DUȘM. 178, cf. I. CR. IV, 202. ◊ E x p r. A avea mișcorici = (despre oameni, mai ales despre copii) a fi neastîmpărat, a nu sta locului. ALR I 1 568/590. - Și: mișcuríci (PAMFILE, DUȘM. 178), miscuríci (id. J. II, 146) s. m. pl. – Mișcori + suf. -ici.