MIȘARCĂ s. f. 1. (Prin Mold., Bucov.) Femeie cu purtări urîte, femeie stricată. V. m i ș a u c ă. Iată mișarca ! eu îmblu prin lume și slujesc. . . , dară ea îmi stă acasă și-mi face copii. SBIERA, P. 237, cf. com. din STRAJA-RĂDĂUȚI. Nu stau cu Frăsina de vorbă, că-i o mișarcă. Com. din PIATRA-NEAMȚ. 2. (Prin Mold.) Femeie proastă, toantă (i. CR. VIII, 91), proastă gospodină (ib., com. din ZORLENI-BÎRLAD). - Pl.: mișarce. Cf. m i ș e a l c ă.