MIXT, -Ă adj. Alcătuit din elemente deosebite (ca natură, origine, funcție etc.). V. a m e s t e c a t, e t e r o g e n. Exarcul va face parte din comisia mixtă (a. 1 843). uricariul, iv, 430, cf. negulici, pontbriant, d., russo, s. 87. Percepțiunea este, deci, o stare mixtă, un fenomen cerebro-senzorial. GHEREA, ST. CR. III, 231. În documentele latine [paharnicului] i se spune . . . într-o formă mixtă ungaro-slavă poharnig. BUL. COM. IST. V, 137. La venirea ungurilor în Ardeal, ei găsesc aici o populație mixtă, slavo-românâ, cu voievozi slavi. ROSETTI, I. SL. 19. ◊ Școală mixtă = școală cu elevi de ambele sexe. Cor mixt = cor compus din voci bărbătești și voci femeiești. Tren mixt = tren compus din vagoane de călători și vagoane de marfă. Număr mixt sau (învechit) fracție mixtă = număr compus din numere întregi și fracții ordinare. Numer complex sau compus sau frăcciune mixtă (amestecată). LAZARINI, M. 163/3. (învechit) Linie mixtă = linie formată din porțiuni drepte și porțiuni curbe. Cf. CONV. GEOM. 18/14. - Pl.: micști, mixte. – Din fr. mixte, lat. mixtus, -a, -um.