mixare s. f. Amestecare ◊ „O glumă – li se explică extratereștrilor într-o povestire științifico-fantastico-umoristică a volumului – este un precipitat rezultat din mixarea unei observații penetrante, a unei inteligențe mobile, a unui spirit alert, a unui dar de a sesiza contradicția dintre ceea ce pare și ceea ce e.” R.lit. 11 VII 74 p. 6 (din mixa; DEX, DN3)