mită s.f. 1 <pop. și fam.> drept, <fam.> peșcheș, șpagă, șperț, șperțărie, <fam.; glum.> injecție, <fam.; deprec.> atenție, plocon, <reg.> ademană, <înv.> mâzdă, mituială, plocon, rușfet, <eufem.> dar², <arg.> mangă, uium. A fost arestat pentru că a luat mită. 2 (fin.; înv. și reg.) v. Camătă. Dobândă. Dobândă uzurară. Procent.