2 intrări
6 definiții
Explicative DEX
MIȚUI, mițuiesc, vb. IV. (Pop.) Tranz. A tunde un miel, o oaie etc. de mițe. [Prez. ind. și: mițui] – Miță + suf. -ui.
mițui vt [At: ISPIRESCU, L. 208 / V: (reg) miți, mițoi, (cscj) mița / Pzi: ~esc, mițui / E: miță1] 1 A tunde mieii, oile de mițe1 (3). 2 (Gmț) A părui.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MIȚUIT sbst., MIȚUIALĂ sf. 🐑 Faptul de a mițui; tunsoarea mieilor.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
MIȚUI, mițuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A. tunde (un miel, o oaie), a tăia lîna, mițele. Îl mițui și pe dînsul, ca pe mieii ceilalți și îi trimise mițele acasă. ISPIRESCU, L. 208. Și mi-i băga [cîrlanii] la ocol, Să m-apuc de mițuit, Că mițele le-am vîndut. PĂSCULESCU, L. P. 275.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A MIȚUI ~iesc tranz. 1) (oi, miei) A tunde de mițe. 2) pop. A bate, trăgând de păr; a părui; a flocăi; a târnui. /miță + suf. ~ui
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
mituit, -ă adj. (despre oameni) corupt, plătit2, <fig.> impur, murdar, pătat, <fig.; fam.> mânjit. Este un politician mituit.
- sursa: DGS (2013)
- adăugată de Sorin Herciu
- acțiuni
| participiu (PT2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| participiu (PT2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
mițui, mițuiescverb
- 1. A tunde un miel, o oaie etc. de mițe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Îl mițui și pe dînsul, ca pe mieii ceilalți și îi trimise mițele acasă. ISPIRESCU, L. 208. DLRLC
- Și mi-i băga [cârlanii] la ocol, Să m-apuc de mițuit, Că mițele le-am vîndut. PĂSCULESCU, L. P. 275. DLRLC
-
etimologie:
- Miță + -ui. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.