mitră¹ sf [At: BIBLIA (1688), 59¹/21 / Pl: ~re / E: slv митра, ngr μήτρα] 1 Acoperământ al capului de formă specială, la vechile popoare orientale. 2 Acoperământ al capului de formă boltită, bogat ornamentat, purtat de arhierei în timpul slujbei religioase Vz tiară. 3 (Înv; îs) ~ bisericească (sau arhierească) Cler. 4 (Înv; îas) Autoritate clericală. 5 Coroană în formă de mitră (2) purtată de regi, de împărați etc.