MITROPOLITAN, -Ă adj. Care ține de mitropolie¹ sau de mitropolit, al mitropoliei sau al mitropolitului; (învechit) mitropolicesc. Cf. POLIZU. Așeză în biserica mitropolitană de la Suceava moaștele fericitului. HASDEU, I. V. 34, cf. COSTINESCU. Zidi o mare mitropolie în Tîrgoviște unde strămută scaunul mitropolitan ce pînă atunci stătea în Argeș. XENOPOL, I. R. IV, 182. Era în odăile mitropolitane, în care se înghesuiseră pestre patruzeci de boieri. CAMIL PETRESCU, O. II, 648. - Pl.: mitropolitani, -e. - Și: (rar) metropolitán, -ă adj. HASDEU, I. C. I, 85. – Mitropolit + suf. -an. - – Pentru metropolitan, cf. lat. m e t r o p o l i t a n u s.